Imagine copertă

PERSONALITATEA DELINCVENTĂ

Cornelia FARCAŞ

Abstract


Societatea consideră minorii și tinerii indivizi cu personalitate în dezvoltare și drepturi specifice vârstei pe care o au. Această manieră de a-i considera permite formarea lor ca personalități integre capabile să perceapă în viitor principiile societății democratice și a respectării drepturilor și libertăților cetățenești. Din cauza imaturității și a vârstei pe care o au, nu sunt întotdeauna capabili să distingă răul de bine și, din acest motiv, uneori sunt influențați și determinați de persoane majore să săvârșească acte antisociale, devenind ulterior delincvenți. Atragerea minorilor sau a tinerilor într-un grup organizat pot conduce, ulterior, la săvârșirea unor infracțiuni grave și foarte grave, precum infracțiunile cu caracter terorist.

Text integral:

PDF

Referințe bibliografice


Eysenck Hans, Eysenck Michael, Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București, 1995.

Kinberg Olof, Introducere în criminologie, Editura Academiei, București, 1989, citat în Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, Tipografia Reclama, Universitatea de Stat din Moldova, 2007.

Kinberg Olof, Probleme fundamentale ale criminologiei, Copenhaga, 1935.

Muranyi Daniel, Ghid de bune practici în domeniul asistării minorilor privați de libertate, Editura Eurobit, Timișoara, 2012.

Oprean Horea, Criminologie, Editura Servo-Sat, Arad, 1996.

Pinatel Jean, Criminologie et societe represive, în „Revue de science criminelle et droit penal compare”, nr. 4, 1981.

Rădulescu M. Sorin, Banciu Dan, Introducere în sociologia delincvenței juvenile, Editura Medicală, București, 1990.

Ștefănescu Paul, Cârjan Lazăr, Știință versus Crimă, Editura Curtea Veche, București, 2001.




Revista Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” este indexată în baza de date internaţională Central and Eastern European Online Library: http://www.ceeol.com